Caracterul tradiţional al culturii viţei de vie în acest teritoriu este dovedit istoric prin descoperirile arheologice care atesta existenţa plantaţiilor de viţa de vie înca din anii 1000- 700 î.e.n. când aceste teritorii erau locuite de sciţi si agatârşi.
Pe vremea geto-dacilor cultura viţei de vie era atât de extinsă încât vinul produs depaşea cu mult nevoile proprii de consum constituind unul din principalele produse de schimb cu popoarele vecine, mai ales grecii.
Scenele de pe columna lui Traian precum si medalia bătută de romani dupa cucerirea Daciei intitulată Dacia Felix care înfăţisează o femeie aşezată pe o stânca căreia doi copii îi ofera spice de grâu si struguri fac dovada de necontestat a gradului de dezvoltare a agriculturii în general si a viticulturii în special.
Cum aflăm din Diploma cavalerilor ioaniţi, singura sursa scrisa despre sec.13 pe teritoriul ţării noastre, călugării – cavaleri din ordinul Ospitalier s-au aşezat o vreme la Turnu-Severin şi au construit o fortificaţie menită să apere Dunarea. Legenda spune că, lucrând la culesul viilor şi la prepararea vinului, degustând mai mult decât era îngăduit din bogaţia rodului, călugării ar fi exclamat “O rea vita!” dând astfel numele localităţii OREVIŢA care în Evul Mediu se chema cu adevărat Oreavita. Cât au şezut pe plaiurile noastre, cavalerii tot vin de Oreviţa au baut…
Documentele atestă că în 1610, din porunca Domnitorului Ungrovlahiei Radu Voievod sunt date Sfintei Mitropolii a Târgovistei satele Oreviţa, Barboşanii cu dealul cu vii si cu vinariciul.
Podgoriile Oreviţa si Golul Drîncei sunt menţionate de catre Ion Ionescu de la Brad în Monografia Agricolă a judeţului Mehedinti din1868 care arată că din suprafaţa viticolă de 6700 ha a judeţului Mehedinti, 1500ha erau numai la Oreviţa. Soiurile existente atunci pentru obţinerea vinurilor roşii erau Negru Vârtos si Negru Moale si Fetească Albă, Tămâioasă, Berbecel, Basicata pentru vinurile albe.
Tot despre vinurile roşii ale acestor ţinuturi Ion C.Ciurescu spunea în 1937 ca sunt atât de groase ca le poţi duce în batistă. Aşa că harnicii ţărani ai Mehedinţiului nu mergeau ca alţii la lucrul câmpului, cu pâine, slănină si rachiu ci doar cu o legatură de vin.
Întregul edificiu viti-vinicol al acestor zone a fost distrus de atacul filoxerei de la sfârsitul secolului al XIX lea. Pentru refacerea patrimoniului distrus s-au importat, la începutul secolului XX soiuri noi ca Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir pentru vinuri roşii si Riesling Italian, Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Pinot Gris pentru vinurile albe, cultivându-se in paralel şi soiurile românesti Fetească Regală, Fetească Albă si Fetească Neagră.
